Cum sa uiti de ex-ul?…Inspirata din prea multe episoade din “Sex and the city”…degetele mele au inceput sa tasteze in nestire un text despre “my ex” sau despre incercarea disperata de a uita de el. Cu riscul ca acest text sa fie citit, comentat si criticat de cei ce in mod normal nu ar avea acest drept, dar si-l asuma singuri, am hotarat sa las deoparte cenzura pe care mi-am lipit-o pe frunte pe post de “L” acum cativa ani si sa fiu eu.
Cel mai greu lucru este sa gasesti un barbat care sa-ti fie pe plac…odata cu varsta incep sa apara tot mai multe puncte de bifat in lista ” cum sa fie barbatul meu”. La inceput…cand inca eram copiii si joaca de-a cere prietenia era la moda, tot ce vroiai de la pustiul de langa tine era sa fie dragut si sa moara si alte fete dupa el. Erai cool in generala sau in liceu daca umblai cu smecherasii…exact ca-n filmele americane cu liceeni. Era varianta romaneasca a unui astfel de serial fumat de multi ani si bine-nteles nu se compara niciodata cu smecherul din film care era conducatorul echipei de fotbal si nici ea cu sefa majoretelor…In facultate incep sa creasca pretentiile, vrei tipul ala dragut, gata de distractie si de aventura…sa nu fie nici tocilar dar nici prea lenes. Eventual sa aveti aceleasi vise…sa reusiti sa terminati facultatea…”primii 7 ani sunt grei pana ajungi in anul 3″.
Aveam 23 de ani cand l-am cunoscut. Schia, ca si mine…asta ne-a apropiat. A durat 2 ani si de atunci doare continuu. Am parasit tara ca sa uit de el…dar n-am putut sa schimb masina in care ne-am sarutat prima data…am condus-o pana-n Budapesta uitandu-ma la scaunul din dreapta care era gol. N-am reusit sa-mi arunc toate hainele pe care le-am purtat cand eram cu el…inca imi sunt bune si-mi plac. Camera abia o renovasem…dar tot mai apucase sa intre in ea de cateva ori… ca sa nu mai spun ca parchetul e pus de el, zugraveala facuta de el…si multe altele. Nu am fost la schi anul asta…partia ar fi parut pustie. Cum sa faci cand termini o relatie sa te detasezi total de ex-ul? Sa scapi de toate lucrurile care-ti aduc aminte de el? Daca doare prea mult, iti schimbi viata complet…dar apoi realizezi ca nu merge nici asa. Si nu, nu voi face asa dupa fiecare relatie nereusita, nu voi fugii in alta tara de fiecare data…doar de data asta, pentru ca am vrut sa iau de la zero o viata pe care o vazusem altfel.
Prietenii m-au acuzat pentru prostia pe care o fac…nici nu mi-au dat sanse de reusita, mai aveam putin si se faceau pariuri pe capul meu: “se intoarce intr-o luna”, “nu rezista nici 2 luni acolo”, “pun pariu ca in martie esti inapoi acasa”. Cred ca asta m-a ambitionat si mai mult sa stau departe si sa le demonstrez ca gresesc…cand de fapt nu am ce sa le demonstrez. Chiar vreau acasa, cu riscul de a sta in camera aia, cu riscul de a merge unde ieseam cu el…si poate cu riscul de a-l intalnii pe strada… voi fugii pe trotuarul celalalt.
E “lame” ca cineva sa scrie despre ex-ul, despre o relatie terminata, despre cat sufera si despre chestiile astea din viata. Multa lume ma intreaba daca nu mi-e frica sa ma expun atat…dar what the fuck? Cenzura si limitarea asta cu care am fost invatati ma scoate din sarite. Daca vreau sa strig in gura mare ca mi-e frica de ceva o voi face…si daca vreau sa scap odata de amintirea ex-ului voi scrie despre el, ca sa inteleaga toti odata pentru todeauna ca nu mai vreau sa fiu intrebata: “ati vorbit?”, “te-a cautat?”, “nici un semn?”. Credeti-ma pe cuvant…daca s-ar intampla ceva, as tipa pe blogul meu despre asta.
Pana una alta, imi traiesc viata de singuratica in Budapesta…stau mult pe laptop si ma rog sa vina caldura ca sa ies cu rolele pe insula, sau sa ies la pozat…ma uit la filme…am vazut toate sezoanele din “Friends” si acum ma uit la “Sex and the city”…Si scriu texte pe blogul asta, multe dintre ele nu ajung sa fie publicate…dar acesta este unul pe care vreau sa-l citeasca toata lumea…ca sa ma lase in pace si sa ma lase sa uit!!!
“Numele meu este Gabriela Sabau si sunt dependenta de facebook.”
Daca ar exista un grup cum e acela al alcoolicilor anonimi pentru dependentii de Facebook, eu asa m-as prezenta. Sunt dependenta de acest site si de jocurile stupide cum este Farmville sau Petville.
Recent am citit un articol in care o femeie de 35 de ani refuza sa-si ajute fetita la teme pentru ca nu putea sa se desparta de facebook…m-am speriat. Tot acolo erau prezentate si 5 indicii de dependenta:
1. Pierzi orele de somn din cauza facebook-ului.
2. Petreci mai mult de o ora pe zi pe facebook.
3. Ai devenit obsedat de vechile iubiri pe care le regasesti pe facebook.
4. Ignori munca in favoarea facebook-ului.
5. Te trezesti intr-o sudoare rece doar la gandul de a inchide pagina facebook.
Ziua mea incepe normal…ma spal pe dinti, pe fata, renunt la pijama si-mi trag un trening pe mine, fug in bucatarie si pregatesc micul dejun…niste crenvusti sau un sandwich cu sunca…aa…ba nu…ziua mea incepe anormal: ma dau jos din pat si deschid laptopul, fug la baie si trag o data repede cu periuta peste dinti, cu doua degete imi sterg doar ochii cu putina apa calduta, revin in camera, deschid facebook-ul, ma uit ce mesaje am, ce-mi face ferma…ma duc la bucatarie si pun crenvustii la fiert, ma intorc la facebook, imi iau mancarea si revin la facebook…si apoi imi iau treningul pe mine in timp ce sunt cu ochii la chestia aia care arata ca un pamant unde-ti apare cand cineva comenteaza ceva pe wall-ul tau.
Tind sa cred ca nu sunt totusi atat de dependenta…la urma urmei din cele 5 indicii eu as putea sa zic ca mi se potriveste doar una. In nici un caz nu pierd orele de somn…daca m-am obisnuit sa ma culc la 2-3 dimineata nu este neparat vina facebook-ului si a faptului ca pana la ora aia stau doar pe el…nu, nu cred asta. Si apoi obsesia pentru iubiriile vechi chiar nu exista, nu tin legatura cu vechile iubiri asa ca nu exista in lista mea de prieteni, pentru ce sa-mi ocup timpul cu ex-ii cand sunt atatea “bunaciuni” pe piata? Si nici nu ignor munca pentru ca nu am ce sa ignor. Sunt somera. Asa ca tzeapa si aici…a mai ramas trezitul intr-o sudoare rece si o tai si pe asta cu mandrie pentru ca gandul de a inchide facebook-ul nu exista. De ce sa stau sa ma gandesc sa inchid o pagina care-mi place? Doar nu sunt nebuna? Imi place ciocolata…de ce sa ma gandesc sa Nu mananc ciocolata? Imi place…vreau s-o mananc asa ca astfel de ganduri nu au ce cauta in capsorul meu. Deci, singurul indiciul de dependenta este faptul ca stau mai mult de o ora pe zi pe acest site.
Nu este un indiciu faptul ca am ajuns sa comunic cu prietenii doar pe facebook, desi messengerul sta deschis non stop…parca e no fun. Apoi trebuie mereu sa le zic ce sa-mi trimita pentru ferma, ce sa-mi trimita pentru animalutul ala virtual pe care ma chinui sa-l cresc dar il tot prind hingherii…daca stau sa ma gandesc facebook-ul m-a si invatat ceva: inca nu sunt pregatita sa am un animal de casa…o sa fuga.
Si totusi…cred ca sunt dependenta, m-am oprit de 50 de ori din scris pentru ca bipaia facebook-u’…tre’ sa va las…am de muls niste vaci…see ya.
“Oldies” is a gallery of photos collected over the years … events, sports, landscapes, portraits, politicians, singers …
To see entire gallery click the image below:
For more pictures of the Grand Prix in Dusseldorf, click on the image below:
