September 2010 M T W T F S S « Aug 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 Categories
Links
Archives
- August 2010
- July 2010
- June 2010
- May 2010
- April 2010
- March 2010
- February 2010
- January 2010
- December 2009
- November 2009
- October 2009
- September 2009
- August 2009
- July 2009
- June 2009
- May 2009
- April 2009
- March 2009
- January 2009
- December 2008
- November 2008
- October 2008
- September 2008
- August 2008
- July 2008
- June 2008
- May 2008
- April 2008
- March 2008
- February 2008
- January 2008
- December 2007
- November 2007
- October 2007
- September 2007
- August 2007
- July 2007
- June 2007
- May 2007
- April 2007
- March 2007
- February 2007
- January 2007
- December 2006
- November 2006
- October 2006
- September 2006
- July 2006
- June 2006
- May 2006
- April 2006
- March 2006
- February 2006
- January 2006
- December 2005
- November 2005
- October 2005
- September 2005
- August 2005
- June 2005
- May 2005
The Borderless City
“Pécs is the fifth largest city of Hungary, located on the slopes of the Mecsek mountains in the south-west of the country, close to its border with Croatia. It is the administrative and economical centre of Baranya county. Pécs is also the seat of Roman Catholic Diocese of Pécs.
The city Sopianae was founded by Romans at the beginning of the 2nd century, on an area peopled by Celts and Pannoni tribes. By the 4th century it became the capital of Valeria province and a significant early Christian center. The early Christian necropolis is from this era which became an UNESCO World Heritage Site in December 2000.
Pécs always was a multicultural city where many cultural layers are encrusted melting different values of the history of two thousand years. Magyars, Croatians and Swabians still live in peace together in economic and cultural polarity. Therefore it is not surprising that Pécs has been selected to be the European Capital of Culture in 2010 sharing the title together with Essen and Istanbul. The city’s motto is: “The Borderless City”.” – wikipedia
Grupo Puja! was born in Argentina, in 1998, and it’s a fusion of theater, dance, height sports, multimedia and live original music.
Grupo Puja are a total of 18 people: eight musicians and five actors on stage, more technicians.
Posted in Fotografii
1 Comment
Suflet gol
Daca cineva crede ca viata de “vedeta” este superba, frumoasa, simpla, fara probleme…inundata doar de clipe fericite, bani si impliniri…i-as dori sa traiasca o singura zi viata unui asemenea om. O singura zi in care sa duca batalia pe care o duc aceste persoane in fata camerelor de filmat, in fata familiei si a prietenilor. Ii vedem mereu veseli, mereu optimisti…chiar si atunci cand in viata lor se intampla o tragedie, ei urca pe scena, zambesc si ne bucura pe noi. Dar, cum noi nu stim sa apreciem nimic, de cate ori avem ocazia ii lovim cu minciuni, cu frustrari, ii urmarim in cele mai intime momente ale vietii, provocam scandaluri in presa si le citim cu bucurie, parca acest lucru ne da satisfactia ca nici ei nu sunt perfecti.
Problemele lor, durerile lor, care apar in presa uneori sub forma unor minciuni inventate de jurnalisti disperati dupa un articol de prima pagina, ne fac pe noi, oamenii de rand sa ne bucuram ca nici ei nu au viata perfecta. Putini sunt cei care-i cunosc cu adevarat pe acesti oameni, care stiu cu adevarat ce este in sufletul lor. Odata ajuns in varf incepe sa-ti fie frica si de propria umbra, orice prieten iti poate deveni dusman peste noapte pentru ca faima ta si viata ta, superba in ochii unora, iti transforma prietenii in invidiosi care sunt gata oricand sa spuna orice minciuna despre tine, care sa te aduca la nivelul celor de rand, sau chiar sub ei.
Acesti artisti, care au ajuns aici doar pentru ca le-a placut arta, spectacolul si pentru care cel mai frumos sunet al unei zile implinite este muzica unei sali pline, ridicata in picioare care aplauda fiecare sunet scos pe scena…aceste persoane sunt doar niste oameni, ca mine sau ca tine, care sufera din dragoste, care sufera cand pierd pe cineva drag, care se bucura daca e soare…singura diferenta o face scena…unii sunt pe scena, altii in spatele ei si cei mai multi in fata ei. Dureros este ca, acesti oameni ajung mereu sa fie apreciati dupa ce nu mai sunt. Ziua disparitiei lor aduce in casele a mii de oameni tristete si sunetul melodiilor ce poate nu au mai fost ascultate de ani de zile, discuri prafuite …si atunci realizam cat ne va lipsi acea voce, acea prezenta, acel actor al vietii…
“Asculta muzica, descopera sufletul!”.
Posted in texte
Leave a comment
Final
Un prieten mi-a spus ca aproape tot timpul cel care pune capat relatiei este cel care iubeste mai mult. Am fost deacord cu el…dar n-am reusit sa-mi dau seama “de ce?”. Daca cel care iubeste mai mult spune “gata” atunci care este sensul? Ajunge oare la punctul in care nu-si mai suporta propria agresivitate fata de persoana de langa? Ajunge in stadiul in care realizeaza ca orice compromis ar face, oricate ar accepta, lucrurile nu vor fi asa cum isi doreste? Ajunge sa-si dea seama ca lupta s-a terminat? Ca totul este in zadar?
Astazi mi-a spus ca atunci cand renunti la cineva, de fapt nu renunti la acea persoana, ci la propriile constrangeri, la o parte din tine ce isi are radacinile in persoana draga…parte din tine ce n-o mai suporti si n-o mai intelegi.
Atunci, m-am intrebat, de ce cand noi alegem sa renuntam la cineva, tot noi suferim mai mult? Tot noi suntem cei care ne intoarcem de zeci de ori din drum pentru a mai incerca inca odata si inca odata…pana oboseala si dezamagirea ne doboara.
De multe ori, doi oameni care se iubesc ajung sa se raneasca si desi realizeaza ca ceva scartaie, ca undeva lucrurile au luat o intorsatura urata, ca toata iubirea ce si-o poarta unul altuia se transforma in ura, in ranchiuna, in reprosuri interminabile…ei continua sa incerce si sa traga unul de altul…pana intr-o zi cand unul, cel care iubeste mai mult, devine egoist si vrea sa scape de toate defectele pe care le vede oglindite in chipul celui din fata. Toate certurile, toate discutiile, toate incercarile esuate de a face ca relatia sa mearga…nu fac decat sa scoata din fiecare partea cea mai urata…pana la final, cand isi aduc aminte ce este “respectul” si totul se termina asa cum a inceput…
Posted in Fotografii
Leave a comment









