Archive for May, 2005

Imi rezerv dreptul de a zambi …si de a scoate limba la cine vreau
Ochii nostri sunt oglinda sufletului …cineva care te cunoaste isi va da seama doar privindu-te in ochi daca esti trist, daca esti fericit, daca visezi sau daca traiesti realitatea uneori crunta a vietii. Buzele sunt cei mai buni actori…sufletul iti plange, se rupe, dar buzele tale inca mai pot sa schiteze un zambet, un zambet fals, dar care exista, este acolo si putini isi pot da seama de adevaratul sentiment.
Am fost invatata ca atunci sunt trista, suparata, ranita, lovita, abatuta, dezamagita, nervoasa…cand lumea mea interioara este distrusa, sa nu arat asta realitatii, s-o ascund de familie, de prieteni, de toti, sa zambesc si sa arat ca sunt o persoana puternica, sa zambesc si sa insuflu acel optimism ca totul va fi bine, sa zambesc si sa inghit in sec cand sunt lovita, sa zambesc si sa nu las loc nici unei lacrimi sa-mi umezeasca obrajii, sa zambesc si sa joc teatru…pentru ca viata este o scena imensa…si ca orice actor…ori esti bun, ori esti prost.
Zambetul poate fi o minciuna sau un adevar. Dar ca sa iti dai seama daca suntem pe scena sau in viata reala trebuie sa ajungi sa poti sa descoperi adevarul in ochii persoanei, sa nu te lasi mintit de buze.
Deci…zambiti, viata este roz, este superba, plina de surprize…zambiti, pentru ca maine poate sa fie mai rau…prin urmare, eu va indemn sa mintiti!

Cel mai oribil vis al meu este cum intr-o zi ma trezesc singura intr-un loc necunoscut, izolata de lume…incep sa alerg disperata in toate partile, sa-mi strig prietenii, familia, sa-i caut…dar nu gasesc pe nimeni. Imi este foame, sete, frig…dar cel mai urat sentiment este frica…de singuratate, de intuneric. Ma asez intr-un colt, incep sa plang, nu mai am putere sa tip, nu mai pot sa respir, simt cum fiecare secunda a vietii mele se scurge. Imi vad viata ca pe un film proiectat pe zidurile vechi ale incaperii unde m-am inchis…imi vad greselile, imi vad fiecare zi din viata, fiecare pas facut, fiecare vorba spusa si filmuletul se scurge pana la ultima clipa dinainte de a adormii si acolo apare adevarul…cosmarul este realitatea, iar realitatea este ca eu m-am inchis singura intre ziduri, eu am distrus tot ce am avut mai frumos, am aruncat totul la gunoi si am ales singura drumul spre uitare, spre singuratate…izolare de lume, de rele, de bune…o lume a mea care trebuia sa fie roz si frumoasa…dar care este neagra si furtunoasa…

La fiecare pas cunosti oameni care se dau drept prietenii tai.
La fiecare pas cunosti macar un om care se crede mai destept, mai frumos, mai bun decat tine.
La fiecare pas intalnesti o persoana care crede ca te cunoaste mai bine decat te cunosti tu, crede ca stie totul despre tine, ca iti stie toate defectele, toate calitatile, ca stie sa-ti dea sfaturi mai bune, ca stie sa te indrume, sa te ajute…stie tot ce trebuie despre tine, pentru tine…si este gata sa iti impartaseasca tot, absolut tot, chiar daca poate pe tine nu te intereseaza…dar el iti zice…ca doar le stie, si nu poate sa le ascunda, sa le tina pentru el, trebuie sa ti le impartaseasca…ca sa vezi si tu, domne, ce bine te cunoaste omul ala…
In viata ajungi sa dai peste fel si fel de oameni, unii trec prin viata ta cum trece vantul printre crengi, altii mai poposesc sa bea un suc in inima ta si apoi pleaca, lasand un gol ce crezi ca niciodata nu va fi astupat…altii raman langa tine, cresc langa tine, se maturizeaza cu tine, invata cu tine si ajung sa fie ca o parte a ta, ajungi sa crezi ca sunt indispensabili si faci orice sa-i tii acolo, sa nu-i lasi sa plece…uneori reusesti, alteori nu.
In viata avem fel si fel de relatii…de amicitie, de iubire, de colegialitate….ca sa luam doar partea mai frumoasa a lucrurilor. Ne facem cunostinte poate zilnic, putini ajung prieteni si din acestia doar cativa ajung sa insemne ceva pentru tine, ajung sa fie prieteni de suflet…altii raman doar prieteni de distractie…cu altii lasi loc doar de un salut pe strada…iar pe altii te faci ca nu-i recunosti sau ii ocolesti. Ce conteaza intr-o relatie de prietenie? Increderea? Sinceritatea? Intelegerea? dar astea conteaza in orice relatie…si degeaba conteaza pentru ca foarte putini mai stiu ce inseamna astea.
Este greu sa mai construiesti o relatie de prietenie, este greu sa mai ai incredere in cineva, este greu sa mentii o relatie, s-o ajuti sa infloreasca in fiecare zi…si este foarte usor sa distrugi o relatie indiferent daca este veche de 10 ani sau de 1 an. Este usor sa distrugi…iar noi distrugem tot timpul ceva…incercam sa reconstruim…dar piesele se uzeaza…si ajungi odata sa realizezi ca nu mai ai cu ce sa construiesti…si poti sa ajungi sa te trezesti intr-o zi ingropat in piese uzate, fara nici o constructie de care sa te bucuri…

Zilnic apar trupe, cantareti care mai de care mai “talentati”. Vedem la televizor, la radio, cum se trezeste o persoana dimineata si se gandeste sa cante, isi scoate ceva bani din buzunar…isi face rost de o melodie…isi trage vocea pe calculator si intr-o saptamana lanseaza hitul verii, iernii…anului…
Nu mai pot sa ma uit pe posturile de tv romanesti…mi-ar trebuit spitalizare o luna din cauza prostiilor gen Fizz, Gea si altele, ca daca stau sa le insir pe toate nu termin in cativa ani.
La urma urmei, oricine poate sa faca muzica, poate sa ajunga mare “vedeta”…doar exista calculatorul. Pentru ce ar mai fi nevoie de instrumentisti? Ii vedem zi de zi, in Dorobanti cum canta pentru cateva mii de lei…iar daca te opresti mai mult de 30 de secunde in fata lor sunt fericiti, cred ca au fani.
Zi de zi citim in ziare ca trupa X s-a despartit, persoana Y s-a saturat si pleaca….motive exista destule: fiecare vrea mai multi bani, fiecare vrea sa fie mai bun, sa atraga toata atentia, sa fie imaginea trupei, apar certurile…si de aici se produce ruptura…fanii plang, dar se gaseste imediat un inlocuitor, o noua voce procesata pe calculator la greu…putine lectii de teatru sa invete sa faca play-back ( ca o surdo-muta) si trupa se relanseaza…succesul este garantat. In plus, perioada asta a fost perfecta pentru publicitate, au fost pe primele pagini ale ziarelor, pe copertiile revistelor…totul este asigurat…acum la munca…la play-back.
Fi-ti fericiti, a venit vara…incep concertele in aer liber. Rasuna tot orasul cu muzica de 2 bani. Fericirea hotiilor de buzunare care mai dau pe la un concert si se imbogatesc…ca din mijloacele de transport in comun nu mai scot asa bine.
Si totusi industria muzicala romaneasca avanseaza…au ajuns “artistii” nostrii prin strainatate. Suntem foarte mandrii de ei, daca i-ar lua de tot ar fi perfect si, poate , lumea mai frumoasa.
In final, va indemn sa inchideti televizorul, radioul si sa dati o raita prin magazinele de muzica…mergeti direct la rafturile cu muzica straina si faceti voi singuri diferenta.