Cel mai oribil vis al meu este cum intr-o zi ma trezesc singura intr-un loc necunoscut, izolata de lume…incep sa alerg disperata in toate partile, sa-mi strig prietenii, familia, sa-i caut…dar nu gasesc pe nimeni. Imi este foame, sete, frig…dar cel mai urat sentiment este frica…de singuratate, de intuneric. Ma asez intr-un colt, incep sa plang, nu mai am putere sa tip, nu mai pot sa respir, simt cum fiecare secunda a vietii mele se scurge. Imi vad viata ca pe un film proiectat pe zidurile vechi ale incaperii unde m-am inchis…imi vad greselile, imi vad fiecare zi din viata, fiecare pas facut, fiecare vorba spusa si filmuletul se scurge pana la ultima clipa dinainte de a adormii si acolo apare adevarul…cosmarul este realitatea, iar realitatea este ca eu m-am inchis singura intre ziduri, eu am distrus tot ce am avut mai frumos, am aruncat totul la gunoi si am ales singura drumul spre uitare, spre singuratate…izolare de lume, de rele, de bune…o lume a mea care trebuia sa fie roz si frumoasa…dar care este neagra si furtunoasa…
primele 3 poze merg cu textul, dar ultimile 2 sunt ca nuca in perete.
ori schimbi textul, ori renunti la ele.
Intre prima poza si tine exista o legatura fff stransa, era indeajuns sa pui doar prima fotografie si textul.
Din puntul meu de vedere te regasesti fff bine in ea.
cu respect
cristi
@ noname: am sters ultimele doua poze, aveai dreptate.
@tete: Da, exista o mare legatura…dar, cred eu, legatura exista intre toate fotografiile si text…acolo subiectul priveste printr-o gaura neagra, dincolo este intuneric , nu vede nimic, decat singuratatea…dar si in celelalte poze persoana cauta…exista o mare legatura intre mine, text si fotografii…in asta consta acest blog…totul are legatura cu mine…
cum e cand iti traiesti cel ai oribil vis?te trezasti dimineata si te cuprind temerile,fricile,pe care cu stupoare le-ai descoperit dealungul timpului.nu credeai ca te vei descoperii vreodata asa.apoi te intrebi cati traiesc aceleasi lucruri ca tine.pt. ca atunci ti-ar fi mai usor, nu te-ai mai simti asa jalnic si singur,stiind ca cineva iti imparte durerea.:(
iti vine sa fugi de ochii lumii, sa te izolezi de ce te inconjoara, sa ai o lume a ta cu regulile tale,fara prejudecati.
dar dorinta izolarii nu vine din cauza rautatii din jur ci din cauza ta.te uiti in lumea asta si vezi cat esti de mic si neputincios si parca nu ar fii de ajuns tie frica sa nu fii un aducator de sperante desarte.sa-si puna omul ,prietenul sperente in tine si sa-l DEZAMAGESTI.
intradevar poate lumea construita de noi ajunge la faliment. realitatea le cuprined pe toate,ne face sa traim toate sentimentele
si aici te las pe tine sa le enumeri,trairile tale.realitatea trebuie descoperita si viata traita sper sa reusesc cat mai mult din asta.:)