Archive for June, 2005
Fiecare fotograf, sau persoana care se “joaca” cu fotografia…pasionat de lumea asta…are niste lucrari preferate cu care se mandreste. Unele sunt mai bune, altele nu…fiecare fotografie facuta este un mic pas, inainte sau inapoi…sunt momente cand simt ca m-am prostit, nu mai fac nimic cum trebuie, apas pe declansator aiurea si mi-e rusine de ce iese. In acele momente ma gandesc daca mai are rost sa fac fotografii, daca nu cumva a fost o greseala costisitoare, o pierdere de timp…dar ma uit in mica mea galerie si dau peste cateva lucrari, peste preferatele mele si ma gandesc ca daca intr-o zi am facuta asa ceva, poate se va repeta…si cat timp astept acea zi ma mandresc cu ce am facut…
O zi prin parc m-a facut sa ma gandesc la copii, la cum eram eu cand eram mica, mica…ce fel de jucarii aveam…Imi povesteau ai mei de o papusa pe care mi-a adus-o tata, in ziua in care am implinit 1 an, care era mai mare decat mine…mergea si spunea poezii sau canta. Prima data cand a pus-o pe jos si a lasat-o sa faca cativa pasi m-am speriat atat de tare incat am ajuns sub fusta mamei zbierand ca din gura de sarpe (…cred ca nu eram prea sociabila). Desi aveam multe papusi preferam sa ma joc cu fratele meu cu masinutzele, cu soldateii si pe dom’soarele cu fustite sa le tin intr-un dulap pt zilele negre cand nu vroia fratele meu sa ne razboim pe front (covor). Dupa masinutze am trecut la bicicleta, cazaturi peste cazaturi…Apoi am ajuns la dragostea fata de rotile, care mai tarziu au devenit role.
Cand ma uit cate jucarii sunt acum, parca imi doresc sa fiu din nou copil, sa am si eu masinutza cu motor, tractor, motocicleta…( cand eram mica existau masinutze cu pedale…dar trecusem deja de varsta admisa pt a conduce asa ceva)…sau poate nu tanjesc dupa jucariile de acum ci dupa libertatea, dupa inocenta unui copil, dupa nepasarea si dupa orele intregi de joaca…anii fara probleme…anii copilariei…
Doi prieteni mi-au adus aminte de trecut, de copilarie…de liceu…de cutia cu amintiri unde pastrez toate prostioarele, de la scrisori de la prima mea “dragoste”, biletzele de la baieti, ecusoane, flori, poze cu autografe de la formatzia a carei fana eram, articole, poezii scrise pt mine, povesti scrise de mine, desene, picturi pe panza in ulei, pe sticla…am si o mapa cu toate lucrarile din liceu de la romana, pana si teza cu copiutza atasata din cauza careia am luat nota 1…si un album pe care l-am facut cand am implinit 18 ani unde am pus poze de cand m-am nascut pana la petrecerea de la majorat…Imi dau seama ca tot trecutul meu, viata mea de pana acum se afla in niste cutiute, in niste albume…Imi aduc aminte de generala, unde s-au infiripat adevaratele prietenii, unde a fost distractia cea mai mare; de verile petrecute la tara, la rau, la discoteca, pe camp; de liceul unde am descoperit ca fotografia inseamna mai mult decat o joaca pt mine si unde am baut pt prima data o halba de bere( de asta nu sunt foarte mandra ca ma ametisem)…
Cand ma uit in trecut imi doresc sa pot sa dau timpul inapoi, nu pentru a repara ceva, ci pentru a retraii acele vremuri, pt a fi din nou un copil nepasator, fara probleme…dar am inteles ca eu traiesc in trecut si pentru asta nu pot sa ma bucur de prezent, comparand tot timpul ce frumos era atunci si ce nasol e acum…prin urmare, daca ieri as fi luat cu mine cutiutza cu amintiri…acum as lasa-o acolo si m-as multumii cu ce port mereu in inima mea…
Astazi pe la ora 13 alerg grabita spre Romana unde trebuia sa ma intalnesc cu cineva. Aglomeratie mare, autobuzele deschid usile intre statii, masini multe, claxoane…nu intelegeam ce se intampla, cand ma apropii observ o coloana de oameni…nu-i vedeam nici varful, nici sfarsitul…presupun ca era pe la mijloc…dar nu se mai termina…mitingul sanatatii…steaguri alb cu rosu, veste, tricouri, stegulete, fluiere…si multi multi oameni…primul lucru care mi-a trecut prin cap…a fost ca ar trebui sa ma mai uit la televizor…de ce au iesit oamenii astia in strada? de ce au venit din toate orasele? Ce se intampla?…al doilea gand a fost…FOTOJURNALISM…
