Archive for December, 2005
Intr-o lume ciudata, unde nu este nici zi, nici noapte, nu este nici lumina, nici intuneric, nu este pamant, nici cer … se da o lupta apriga intre o prezenta puternic luminata si una foarte intunecata…inger si demon, lumina si intuneric. Lupta tine de cand exista lumea, sau lumile … oricate ar fi…de cand exista timpul, desi nu poate fi definit in mintea mea. Nu exista niciodata un invingator sau un invins…se dau lupte peste lupte, odata castiga unul, odata celalalt dar razboiul continua si va continua poate la nesfarsit sau poate va exista odata un sfarsit…Este o joaca cu mintile noastre, cu sentimentele, gandirile, trairile, este o joaca cu tot ce am invatat de cand eram mici, de cand ni s-a insuflat teama, credinta, de cand am invatat sa deosebim binele de rau sau raul de bine. Este un razboi ce se da in sufletele noastre, este o povara ce o ducem toata viata, in fiecare moment al vietii iesind odata invingator binele, alteori raul…dovedind ca in fiecare din noi exista lumina si intuneric, dar niciodata in egala masura. Am invatat lucruri ce nu ne folosesc in aceasta lupta sau am trecut cu vederea peste lucruri ce ne-ar ajuta. Privesc in stanga si vad un inger, privesc in dreapta si vad un demon…ambii imi controleaza mintea. Cand preia unul controlul celalalt nu se lasa mai prejos si isi aduce forte pentru a castiga teritoriu. Cand ai impresia ca unul a pus stapanire totala pe mintea ta si celalalt a disparut, ceva schimba echilibrul si o iei de la capat.
In fiecare dintre noi exista lumina si intuneric, rau si bine, teama si curaj, putere si slabiciune si abuzam de fiecare in parte in toate zilele vietii noastre. Astazi vedem o lumina puternica in cel de langa noi, maine vedem intunericul in privirea lui, astazi avem vise si gandim frumos, maine avem cosmaruri si vrem raul. Exista o balanta intre cele doua puteri care oricand poate fi distrusa dar atunci s-ar termina totul pentru ca joaca s-ar sfarsi. Noi, marionetele, nu ne-am mai avea rostul. Mintile noastre, ringul de lupta ar fi gol si s-ar pierde in adancime…
Stau intr-o usa imensa, alba, stil vechi…pe mijlocul unei campii, nu exista pereti, nu este sustinuta de nimic…este o granita intre doua lumi total diferite mie dar poate pentru unii foarte apropiate. Stau intr-o pozitie laterala…nu sunt indreptata spre nici una din lumi. Ma uit in stanga si-mi vad prietenii, familia, toate amintirile, scoala, liceul, facultatea, locurile unde am copilarit, toti oamenii pe care i-am cunoscut…ma uit in dreapta si vad doar doua persoane cunoscute, in rest numai oameni straini, cu fete zambitoare care parca ma cheama la ei, ma asteapta…vad toate visele, dorintele mele, speranta ca este o lume mai frumoasa, mai buna…ma uit cand in stanga, cand in dreapta…ametesc…stau in acea usa si ma gandesc spre care lume sa ma indrept…dau sa ma intorc spre dreapta si sa pasesc dar simt in stanga o prezenta puternica ce incearca sa-mi atraga privirea, ma concentrez numai spre lumea din dreapta si incerc sa nu dau importanta la ce se intampla in stanga, dar insista si insista pana-mi atrage privirea si revin in pozitia de dinainte..revin la nehotarare…la aceasi balanta care sa ma ajute sa ma indrept spre una din lumi…prezenta din stanga ma trage tot mai mult dar nici lumea din dreapta nu se lasa mai prejos…este o lupta, dar una pasnica…daca poate exista asa ceva. Aud deasupra capului un ticait, imi ridic privirea si gasesc un ceas vechi care ma anunta ca timpul se scurge si trebuie sa iau o hotarare, nu mai pot sa raman in acea granita…dar nu pot…incep sa apara tot felul de sentimente, placute, neplacute…imi dau seama ca in stanga se afla inima mea si in dreapta speranta…ceasul tot ticaie si ma impinge sa iau o hotarare, ma ameninta, ma tine sub presiune…si presiunea tot creste… ametesc din ce in ce mai rau, stanga, dreapta, sus…privirea mea se misca din ce in ce mai repede …gandurile mele zboara…de ce cand luasem o hotarare a aparut acea prezenta in stanga si ma trage inapoi? poate sa fie un semn? dar eu nu cred in semne…poate este un inceput in a crede in semne…poate este un “obstacol” pentru a fi decizia mai greu de luat…este rau?este bine? dar binele si raul apar in aceasi forma doar in momente diferite…ceasul tot ticaie, nu mai pot sa gandesc…nu gasesc raspunsuri, am numai intrebari in minte…trebuie sa iau o hotarare…trebuie sa pasesc intr-una din lumi sau voi ramane blocata mereu in nesiguranta, in acea usa imensa ce-mi da o stare de neliniste…si ceasul ticaie… si eu stau in aceasi pozitie laterala cu privirea cand spre dreapta, cand spre stanga…
Ziua nationala a Romaniei…trec fanfare militare, se canta imnul national de n ori…si mai nou in 7 variante (PROtv), presedintele face si el parada, insotit de ministrii si de ceilalti hoti…nimic nou fata de ceilalti ani in care pe 1 Decembrie se sarbatoreste ceva… Si mai multe nu mai zic ca-mi sare lumea in cap ca nu sunt “patriota” ( pai cum sa mai fiu cand aud imnul tarii mele cantat in varianta manele?????!!!!!!, cand ies pe strada si trebuie sa am ochii la spate sa nu vina careva sa-mi dea in cap, sa am alarma la buzunare sa nu raman fara tigari sau bani si multe altele, ca nu stau sa le insir…am zis ca voi face un post mai linistit…
