Cateva zile in spital te pot face sa te gandesti la multe lucruri…nu ca ai tine tu neaparat sa stai sa-ti vezi toata viata, sa te gandesti la toate tampeniile…dar timpul liber te impinge sa ajungi la unele masuri extreme ca aceasta. Sa vedem intai ce inseamna o zi in spital: trezitul la 7:30 pentru ca vine asistenta sa-ti ia sange si alte lichide din tine pentru analize. Apuci sa te speli putin pe fata si esti chemat cu stomacul gol la ecografie. Dupa stat la rand cateva zeci de minute ajungi sa bei si tu acel praf nenorocit numit bariu…iti vine sa versi dar doctorita zambeste si incearca sa te linisteasca spunand ca nimeni nu a varsat de la asta…pana acum. Treci de etapa asta si vine asistenta sa te anunte ca trebuie sa fugi la sala de gimnastica. Ajungi acolo, instructoarea se uita in fisa ta si-ti spune dezamagita ca nu poate sa faca prea multe cu tine la ce diagnostic ai…ok…faci cateva exercitii mai simple si privesti in jurul tau cum toti batranii de acolo se misca mai bine ca tine ( internare in spital de batrani)…ok. termini si gimnastica si viteza maxima la fizioterapie, mai exact electroterapie si ultrasunete…Stai si aici putin timp pe hol pentru a se elibera un pat. Termini si aceste proceduri si intri in salonul urmator la masaj…spate si burta( nu recomand nimanui varianta burta…mai bine abdomene la greu ca sa scapati de grasimile de acolo decat masaj). Cu lacrimi in ochi de durere si un zambet sters pentru domnisoara de la masaj te indrepti spre camera in speranta ca vei apuca si tu sa mananci pentru prima data in ziua aceea superba. Colega de camera, o doamna in varsta (bine-nteles) se simte foarte rau si deprimata…cum este…tine sa te deprime si pe tine. Mananci repede ceva si…constanti ca ti s-a terminat programul…din acest moment pana a doua zi dimineata nu ai nimic de facut…si este abia ora 14, esti intr-un spital in mijlocul unei paduri la cativa km buni de Bucuresti…
Vedeti voi? de asta atunci cand esti internat intr-un spital ai destul timp sa meditezi si sa te gandesti la orice…in varianta de depresie…
La ce ma gandeam intr-un alt post…

sa stii ca vreau si eu acolo, in mijlocul padurii
place tecstul
dubios…ai poze de acolo?suna a reportaj…
Din pacate nu am luat ap foto cu mine pt ca nu aveam voie…daca aveam si eu un p&s micut ar fi iesit ceva super…
Hmmm… la Geriatrie la Otopeni?
Sper ca esti ok…
Dap, acolo. Sunt ok acum