Archive for October, 2007
And if you don’t know
Who I am
You will never know
You don’t know, so you try to keep it on the down low
Unless you wanna tell me when I ask you:
Who am I to you?
Sa fie alb? Sa fie negru? Sau poate e gri? Cad dintr-o extrema in alta…ori e alba, ori e neagra…dar gri niciodata. De ce sa fie gri? E banal…negru cu alb merg perfect.
Asa am vazut eu calatoria cu trenul accelerat…negru cu alb…O experienta pe care o regret si din care nu am invatat decat faptul ca, comoditatea mea este mai presus de orice, este drumul pe care l-am avut pana la Timisoara si inapoi la Bucuresti, cu acceleratul. Trenul acela care este calea de mijloc intre personal si rapid. Insa diferenta dintre personal si accelerat este doar numarul de statii in care opreste, cu 5 mai putin…pentru ca mizera, putoarea si vechimea vagoanelor este una si aceeasi.
Cu acest tren circula tot felul de oameni, de la studenti ce-si economisesc fiecare banut, pana la batrani ce cara dintr-un oras in altul carnaciori, smantanica, branzica, ceapa, slanina… Compartimentul arata de parca ar fi trecut prin al doilea razboi mondial…murdar, cu un miros usturator si cu un geam ce nu se inchide si tremura continuu lasandu-ti impresia ca mai are putin si-ti cade in cap. Alaturi de mine mai calatoresc 6 persoane: 2 tineri, o doamna…si inca 3 personaje care par a fi scoase din cartiile lui Ion Creanga, doi batrani ce nu par a avea vreo legatura unul cu celalalt in afara de mirosurile ce le emana… si inca o femeie ce se chinuie sa nu iasa din tiparul trenului si aduce si ea cateva esente noi de mirosuri combinate. In compartiment se formeaza un adevarat cocktail, ingredientele: doua parfumuri de studenti…apoi la alegere ceapa, slanina, porc, vaca, gaina, pisica…si cel mai important, o baba ce se descalta si-ti baga picioarele sub nas facandu-se comoda…ca…drumul e lung, ce dracu!!! Am observat ca este chiar o moda la trenul accelerat ca in fiecare compartiment sa fie cate o baba care sa se descalte…or fi angajate de CFR sa-si imprastie mirosurile peste tot, sa aiba si ei pe cine sa dea vina ca sunt trenurile asa jegoase.
5.10.2007-vineri seara…aeroportul Baneasa a gazduit cel mai asteptat concert de catre batranii si tinerii rockeri, 30 de ani de Iris.
Am ajuns si eu in fata aeroportului in jurul orei 19 si m-am postat in statia de autobuz pentru a-mi astepta colega reporter…in jumatate de ora concertul era anuntat sa inceapa, dar oamenii inca veneau, iar trotuarul era neincapator. Politia nu mai facea fata zecilor de masini ce vroiau sa parcheze pe unde apucau, in graba de a ajunge cat mai repede in fata scenei. Vedeam fetze si fetze…tineri cu plete, cu tricouri negre si zgarda la gat, cu mainile pline de bratari din piele, lanturi… si batranii ce-si scosesera de la naftalina hainele de rockeri de acum 20-30 de ani. Eram uimita sa vad si familii cu copiii de 5-6 ani ce se grabeau spre poarta de acces cu biletele in mana si povestindu-le celor mici cine sunt Iris, ce istorie au facut si cum au rezistat peste ani si ani.
Intr-un final am ajuns si eu in dreptul singurei intrari la concert, unde era o imbulzeala mai ceva ca la meciurile de fotbal…O singura intrare pentru fani, pentru invitati, pentru presa…si toti se impingeau pentru ca mai erau 10 minute pana la incepere. Televiziunile incercau sa se bage in multime cu camerele de filmat pe sus…o organizare extraordinara….Scap de imbulzeala si ajung in fata celor de la BGS ( baietii aia mari cat sifonierul meu si…atat). Alta distractie si aici. Sunt intrebata daca am sticle…nu am…ok, atunci mi se cere sa deschid ruscacul, ii explic ca am aparatura foto…dar el trebuie sa vada. Ok, deschid rucsacul…se uita…”Nu aveti voie cu aparatura foto, asa au cerut organizatorii”…ok, sefu, dar eu am acreditare…fiind cu legitimatia atarnata de gat …”aaa, pai spune asa…intra”. Scap si de dulapul asta si o iau incetisor spre scena uitandu-ma buimaca pe unde naiba ajung si eu la “cusca” presei…Iarasi dau de aceasi marca de dulap BGS, ii arat acreditarea si il intreb cum ajung in fata scenei…”Pe partea cealalta…”. Asta insemna ca eu trebuia sa ocolesc zeci de mii de oameni ca sa ajung in fata scenei pe partea cealalta??!!…il intreb daca glumeste si foarte serios imi spune “NU!”. Ok, dar de ce nu pot sa intru pe aici si trebuie sa ajung la mama dracu in capatul celalalt al scenei?…asa au hotarat organizatorii.
Mai injur inca odata bine de tot organizatorii si incep sa inaintez in multimea extaziata, avand grija sa nu calc oameni si sa nu le vars paharele de berica…Dupa vreo 15 minute de impins, cerut scuze si injurat, ajung in capatul celalalt al scenei, arat legitimatia si intru. Imi aprind o tigara fericita ca am supravietuit puhoiului de oameni…si cand ma uit spre gardul pe unde vroiam sa intru in fata scenei…vreo 2 televiziuni si un fotoreporter apar indrumati de acelasi dulap BGS care pe mine m-a trimis prin multimea de rockeri. Ok…acum sa inceapa show-ul…presa are voie sa filmeze si sa fotografieze doar primele 2 melodii…Se pare ca si trupa Iris a luat exemplul celor de afara unde presa este lasata in fata scenei doar primele 2-3 melodii iar apoi inconjurata de paza este scoasa afara…
Multumim Iris pentru un concert extraordinar, multumesc BGS pentru inteligenta voastra ssi multumiri organizatorilor care nu s-au europenizat ci s-au americanizat…
