As vrea sa fug…sa fug in singurul loc in care am putut sa respir, in care am putut sa fiu eu…sa ma bucur de natura, de singuratate… dar si de prieteni. As vrea sa fug noaptea pe malul raului si sa privesc luna si stelele, mai apropiate de mine ca niciodata. Daca as intinde mana as putea sa ating o stea, ce ma va proteja si ma va ajuta sa ma ridic atunci cand ceilalti ma lovesc. Am nevoie de aerul de acolo, de linistea si de caldura acelui loc. Am nevoie de painea cu untura a bunicii si de cana cu laptic cu cacao…sa alerg pe ulitza…As vrea sa-mi iau bicicleta, deja prafuita si ruginita, s-o curat si sa-mi arate drumul spre liniste, spre siguranta…Sa pedalez pana gasesc curcubeul vietii…Sa alerg pana la locul unde ne scaldam si faceam gratare noaptea…As vrea…sa fug…sa fug in timp si sa-mi retraiesc copilaria…
degeaba fugi,ca tot te prinde.amintirile din coplirarie sunt intodeauna bine venite dak au fost frumoase.Nu fugi,lupta cu destinul si cu viata.
TE IUBESC pentru felul in care iti “traiesti” viata si ne-o prezinti si noua