Archive for June, 2008

foto:Dragos Toader

Totul a inceput…cand eram foarte foarte mica…cred ca aveam 6 ani cand ma jucam cu un aparat vechi de-al tatalui meu care nu mai mergea. De fiecare data cand venea cineva in vizita eu luam aparatul si ma prefaceam ca-i pozez. Apoi am primit cadou un aparat foto ieftin, pe film. Consumam role intregi de film pe nimicuri…imi pozam prietenii, pozam peisaje ce mi se pareau extraordinare la 1 in amiaza si uitam de multe ori sa le developez.
In liceu profesoara de romana a intrebat cine vrea sa faca pe fotograful la spectacolele organizate de liceu. Cand am auzit, am sarit ca arsa din banca cu mana aproape in fata profesoarei, implorand-o sa ma aleaga pe mine. Am castigat si am ajuns sa fac timp de 4 ani singurul album al liceului cu un Praktica MTL5. Liceul nu mai exista, dar albumul sunt sigura ca a fost pastrat cu sfintenie.
In facultate am inceput treaba serios. Mi-am luat un aparat foto, un Canon G6 si m-am imprietenit cu mai multi fotografi amatori, ne-am format un grupulet care iesea aproape in fiecare weekend la pozat. Subiecte? Gaseam mereu, fie ca stateam in Bucuresti, fie ca ieseam la 30 de km de capitala, mereu gaseam ceva de pozat.
Apoi? Apoi am avut onoarea de a-l cunoaste pe domnul Dinu Lazar si am ajuns in locul de vis, numit Sirnea. Ne spunea la 4:30 AM sa fim jos, ca sa prindem rasaritul…la 4:15 eram acolo si asteptam sa vina gasca. Eram in stare sa nu dorm toata noaptea ca sa nu pierd iesirea la pozat. Am invatat foarte multe de la DL si am devenit mult mai increzatoare. Cele mai frumoase peisaje le-am facut in acel weekend.
A urmat achizitionarea unul Canon 30D de care am fost si sunt foarte multumita. Eram din ce in ce mai dornica sa ies la pozat, sa surprind tot…dar…cu timpul gasca a inceput sa iasa tot mai rar…fiecare avea altceva de facut, au inceput sa apara copii, slujbe, iubite, iubiti…Eu? Eu m-am angajat la ziarul Cotidianul. Mi s-a oferit o sansa nemaipomenita si am profitat din plin. Unii ar spune ca m-am lasat dusa de val, altii spun ca sunt mandrii de mine…eu stiu ca la momentul respectiv am facut alegerea pe care as repeta-o de fiecare data. Totul era nou, fotojurnalismul imi era total necunoscut. Aveam slujba pe care mi-o doream cel mai mult…faceam zilnic fotografii, de fiecare data alte subiecte, alte teme. Nu credeam ca puteam sa-mi mai doresc altceva. Dar…zilele trecute, mi-am regasit fotografiile pe care le faceam doar de placere, fara subiecte impuse, fara teme cerute, fara incadrari folosite in presa si mi s-a facut dor…mi s-a facut dor de libertatea de a reproduce lumea asa cum o vedeam eu, de libertatea de a ma exprima cum vreau eu, fara sa ma gandesc ca deranjez, de libertatea de a alerga dupa ce subiecte vreau si de a insista numai pe ce ma fascineaza pe mine. Imi doresc ca macar in weekenduri sa devin fotograf pasionat amator…amator de peisaje, amator de oameni, amator de libertatea exprimarii. Primul pas a fost facut, mi-am cautat prietenii vechi si astept cu nerabdare primul weekend in care nu voi lucra, ci voi respira fotografia.

foto: tata