Doua saptamani

“S-a trezit buimaca si n-a auzit decat o voce in soapta care-i spunea “A murit bunica”. In secunda doi a sarit din pat si a inceput sa-si caute tatal prin casa … l-a gasit in bucatarie, stand pe scaun, cu ochii in gol, fumand dintr-o tigara deja pe terminate … Se abtinea sa nu planga ca sa n-o vada parintii, aveau nevoie de ea puternica, cineva trebuia sa se ocupe de tot … ei nu erau in stare. A fugit inapoi in camera, a plans, dupa care a tras aer in piept si a pus mana pe telefon … nu-i venea in minte decat sa-l sune pe omul pe care credea ea ca se poate baza in orice situatie, avea nevoie de el langa ea s-o tina puternica, s-o tina in picioare … era 7 dimineata, dar cine mai tinea cont? Impreuna cu el au alergat prin tot orasul sa rezolve mici probleme,  sa puna la punct plecarea … si cand erau gata de plecare s-a produs ruptura. Undeva, in mintea ei era un razboi … in mintea lui alt razboi. Ea avea nevoie de el … dar el era prea insetat de propria-i persoana, inundat de egoism a spus pas … si a lasat-o asa, distrusa, plansa, obosita … si dezamagita. In continuare s-a tinut puternica, nu trebuia sa arate ce s-a intamplat …, i-a gasit o scuza in fata parintilor si au plecat la drum.  Cu ochii impaienjeniti de somn si plans incerca sa fie atenta la drum, sa nu mai orbeasca la fiecare masina ce-i aparea din fata, sa n-o mai sperie fiecare umbra de copac … urmarea, doua luminite rosii care mergeau in fata ei, atat mai era in stare.

Dupa doua saptamani, cand totul parea sa se linisteasca … inima incepea sa i se vindece, amintirea amara a unei relatii distruse din egoism era aproape ingropata  a mai primit o veste proasta. A crezut ca este ultima picatura care a umplut paharul, ii tremurau genunchii si nu intelegea de unde atatea nenorociri. Dar iarasi a ridicat privirea, si-a sters lacrimile si si-a ascuns tremuratul din voce cand aranja totul, cand punea lucrurile la punct … cand era iarasi cea puternica. In fata rudelor putea sa nu planga … dar cand iesea din casa, un vulcan exploda si indiferent de loc sau de persoane, era o cascada adevarata la ochii ei. Incepuse sa caute pe internet totul despre atac cerebral, despre anevrism … despre orice boala posibila … telefoane peste telefoane, rugaminti, relatii … totul. Lucrurile astea la inceput iti produc o  stare de agitatie continua, si noaptea, in vis, navighezi pe internet in cautare de ceva bun … parca subconstientul cauta mereu ceva pozitiv de care sa  te agate … dar oboseala dupa atatea lovituri nu lasa nimic optimist sa se cuibareasca in mintea ei.

In aceiasi zi aflasen ca este si somera. A intrat in redactie cu capul in pamant, in incercarea disperata de a nu-i vedea nimeni durerea ce-i pictase fata ca unui bolnav … cearcane, ochi rosii. I-a  atras atentia un grup de colegi stransi in cerc in jurul unor birouri … unii tipau, gesticulau, le plesneau venele pe fata de nervi … altii isi rodeau unghiile, priveau in pamant si se vedea ca gandul lor zboara in cu totul alta parte … tocmai primisera vestea ca inainte cu 3 zile de Craciun au ramas fara servici. S-a sprijinit de un perete si a inceput sa alunece pe el, a prins-o un coleg. Era alba la fata si-n mintea ei fugeau continuu imaginiile ultimelor 2 saptamani, parca aia ar fi fost toata viata ei … restul era in ceata, s-a nascut la varsta asta si a murit dupa 2 saptamani.

Dupa 2 zile, fortele ii revenisera … prietenii, rudele o incurajasera si-i dadusera putere sa mearga si mai departe . In fiecare seara se bucura de compania prietenelor din copilarie, care cum au aflat de vestile proaste ce-i inundau viata, au fugit in ajutorul ei. Reusea sa zambeasca, chiar daca inima si mintea ii fugeau de multe ori departe, la unchiul bolnav, la bunica … uneori chiar si la iubire. Incerca sa se tina departe de nenorocirile ce trecusera … si se concentra la unchiul ei, parca incercand sa-i transmita telepatic puterea ei si iubirea ce i-o poarta.

Ultima picatura cu care si-a incheiat anul … a fost un mic accident de masina. Ea vinovata, el cu o masina mare, ea fara casco, el fara avarii …

Anul nou a prins-o facandu-si bagajele. Era in dormitorul ei, cu toate sertarele deschise … cu 2 geamantane aruncate pe pat … si o lista cu tot ce trebuia sa-si ia la ea. S-a hotarat, in urma tuturor problemelor ce i-au daramat viata, sa plece. Vroia sa ia totul de la inceput intr-un alt loc, departe de casa, departe de oamenii ce au facut-o sa sufere … si nerealizand, departe chiar si de cei care au ridicat-o si au tinut-o in picioare. Si-a aruncat totul in masina … a pus ambele maini pe volan …  si-a inghitit  lacrimile, si a plecat. N-a privit in urma ei, oglinziile erau parca acoperite de ceata … a vrut sa plece, sa uite de tot si a facut-o…”